aproximativ

wish I could back myself up so I could fuck myself up

Trei oameni mi-au spus de-a lungul vieții că sunt cel mai bun prieten al lor. Cu niciunul nu mai păstrez legătura. Deloc.

Într-o lume ideală, țările ar fi conduse ca asemenea hotelurilor, având ca țintă să-și păstreze ocupanții actuali și să atragă alții noi (poate și să se extindă?). România e guvernată ca Hotel California, sau mai degrabă ca Hotel Cișmigiu . Tot aștept să fie înlocuită și ultima fărâmă de management uman cu software. 

to quote george carlin, life is worth losing. that's my philosophy at least, and it's not (just) something coming from a predisposition for pessimism. I've never had any genuine aspirations towards a career or any true plans in life. what i saw around me always seemed regimented. people doing things out of a need for conformity, money, safety, and not because of any kind of genuine desire. and the stuff that others DID do of their own accord---partying and socializing in the most superficial sense, sports, hanging out just because that was the thing to do, and brushing off time alone as something undesirable---all these things have always been unappealing to me. maybe it's because I was raised by good people with very limited horizons, so I never had an easily-expressible (if I can put it that way) way of making my internal conflict known. I've had a predisposition for misanthropy and pessimism ever since I can remember, but I also have kind of a strong constitution...

Daca imi pregatesc propriul mormant lustruindu-mi casa? Daca pur si simplu vreau sa fiu gasit "prezentabil"? Daca tendinta constanta de a-mi dezvolta idei si a le pune in practica, fie scriindu-le fie reparandu-le, sunt toate fantezii de "a lasa ceva in urma"? Daca sfarsitul e aproape?